Să bârfim sau să nu bârfim – Metoda lui Socrate

tumblr_mdn6cblS4h1reihcmo1_500_large

Te-ai gândit vreodată la cum te ajută discuțiile pe care le ai cu cei din jur? Mai exact, ceea ce vine din partea lor? Nu vreau să spun că ar trebui să purtăm doar conversații intelectuale, dar te-ai gândit să compari informațiile cu adevărat valoroase versus nimicurile pe care le auzi. Cred că balanța înclină foarte mult în partea a doua.

În general, ascultăm foarte multe mizerii (și transmite și noi altora). Auzim și vorbim despre lucruri care nu au nicio importanță, oameni pe care nici măcar nu îi cunoaștem și comentăm situații care nu ne interesează. Pe de o parte, bârfa ne face să ne simțim bine și e bună pentru sănătate. Nu ar trebui să o eliminăm, dar bârfă ne face bine când o spunem, nu când o auzim. Ce ar fi bine să facem este să filtrăm informațiile pe care le primim.

Socrate folosea metoda Triplu Filtru. Ca să acceptăm o știre / o informație, aceasta trebuie să treacă prin 3 filtre, în ordinea aceasta:

  1. E adevărată? Ceea ce aflăm este chiar pe bune sau e doar o presupunere. Dacă nu suntem siguri 100% de adevăr, atunci de ce ne trebuie?
  2. E de bine? Dacă e o informație pozitivă, atunci nu face rău să o cunoaștem. Însă, dacă nici nu suntem siguri că e adevărul și nu e nici ceva bun, atunci chiar nu are rost să ne ocupăm mintea.
  3. E folositoare? Poate că nu a trecut prin primele două filtre, dar mai are o șansă. Dacă ne folosește sau ne ajută la ceva, atunci poate avea valoare. În schimb, ce rost are să pierdem timpul cu așa ceva?

Gândește-te o clipă la ultimele conversații pe care le-ai avut. Au trecut de filtrele de mai sus. Dacă nu, cu ce ți-au îmbogățit viața?